Cafea cu gust de iubire

Se joacă niște fulgi printre oameni, leneși, evazivi, pufos de simpatici. Se strecoară printre plebe, asemenea regilor trași de cai negri, lucioși și îndrăzneți. Din cafeneaua de unde-mi beau lichidul gustos, observ cu un ochi critic trecerea clipei. Mașinile alunecă de parcă ar fi schiurile de pe banda rulantă de la pârtia începătorilor din Predeal, iar oamenii, cu mișcări susținute, de roboți împăiați, își fac drum înspre joburi.

Ce gândesc acești acești oameni și încotro își îndreaptă energiile și, deci, destinul? Căci acolo unde îți petreci gândul, acolo ți-e casa. Și vai de tine dacă nu reușești să-ți încununezi viața de gânduri frumoase și pufoase. Folosesc mult acest termen… pufoșenie, pufos, pufi. Am un singur argument: fiul meu preaiubit mă alintă cu aceste cuvinte magice. El e viața, pui de Dumnezeu, venit pe pământ să-mi schimbe existența. Nu, copiii nu ne sunt dați cu alt scop decât acela de a ne face mai buni.

Pe margine de buturugă, în pădure, se respiră aerul cu adevărat curat. Pe margine de pat, în timp ce-i spun povestea preferată, se respiră iubirea cu adevărat curată. Nu există pe lume o iubire mai măreață decât aceea a unei mame pentru copilul ei. Ea depășește firescul, normalul, boala, nervii, omenescul și ne transforma în ființe pline de lumină. Îmi văd aura în timp ce-i șoptesc vorbe dulci, în timp ce-l strâng în brațe să-i alin micile neplăceri școlare.

Vrea să devină faimos… este deja! E lumea mea și, chiar dacă sunt o individualitate nesfârșită, mă contopește în el și-l contopesc în mine. Uniți pentru eternitate – el e vulnerabilitatea care mă face puternică, de neoprit!

Nimic nu contează pe lumea asta efemeră! Doar iubirea schimbă, smulgându-ne ochii din pământ și direcționându-i spre cer. Ne învață zborul, niciodată căderea. În iubire nu există declin, ci doar prosperitate. E atât de hrănitoare, bogată și sfântă! Vreau cât mai multă iubire să curgă peste mine și să mă ferească de demoni. Să mă pătrundă în cuget pe de-a-ntregul și să respir doar aer curat, asemenea pădurii.

Puritatea iubirii ne schimbă viața! Fără ea, rămânem niște cârtițe ori niște șobolani aflați în laboratorul oamenilor de știință, susceptibili la nesfârșite teste, manipulați și niciodată liberi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *