Destine frânte – puţină introspecţie

 

dorgetapopescu

Nişte părinţi sunt în doliu. O mulţime de oameni îi arată nemilos cu degetul, iar o alta este solidară cu durerea lor, neîndrăznind să trimită vreun gând necurat în univers, de frică să nu pună încă un bolovan în traista deja plină de regrete şi dramă.

Eşti părinte şi tu. De aceea citeşti acest articol. Lasă la o parte evenimentul din munţi şi acordă-ţi timp să-ţi pui câteva întrebări sincere:

Işi doreşte copilul meu să facă sport de performanţă sau, pur şi simplu, e topit după aprecierea mea? Vrea el aplauzele unor necunoscuţi, ori munceşte zi de zi pentru acele secunde în care îi spun că sunt mândră de el? Nu cumva acea expresie a feţei mele admirative ţine loc de cele mai înalte diplome şi medalii?

Are copilul meu capacitatea să aleagă la o vârsta fragedă o direcţie sau alta? Până unde  întind graniţa dintre îndrumare şi manipulare?

Îmi doresc o carieră pentru copilul meu, fiindcă văd în el un har deosebit, o chemare spre un anumit domeniu, de care el nu e încă conştient, ori îl împing să devină nu ştiu ce, doar pentru propria mea mulţumire?

Pentru a putea creşte copii sănătoşi, din toate punctele de vedere, tu, ca părinte, trebuie să ai capacitatea să te uiţi gol în oglindă şi să recunoşti unde greşeşti.

Sunt vinovaţi părinţii acelor copii morţi? La prima vedere, nu. Cu siguranţă nu şi-au dorit o asemenea tragedie şi, în mod cert, au avut încredere că puştii se vor întoarce cu bine. Totuşi, aceşti părinţi ar fi putut să se documenteze despre implicaţiile unui sport de performanţă pentru viaţa copiilor lor. Nu cu salvamoniştii aveau ei de reglat probleme, ci cu ei înşişi ori cu cineva suficient de pregătit pentru a le deschide ochii.

Uitaţi-vă în istorie, luaţi cazuri particulare: copiii care fac sport de performanţă sunt expuşi la o multitudine de provocări. Nu e suficient ca părinţii să le fie alături fizic, micuţii au o imensă nevoie de îndrumare şi consiliere. În lipsa acestora, riscă să devină neadaptaţi, să sufere depresii, drame şi să-şi frângă destinele.

Merg mai departe: să presupunem că nu te afli în situaţia în care copilul tău face sport de performanţă. Totuşi, am o veste pentru tine, pe care o ştiai, dar poate nu o conştientizai îndeajuns: absolut tot ceea ce faci îi va influenţa viaţa de adult! Aşadar, eşti responsabil să te documentezi pentru fiecare situaţie în care te simţi depăşit. Există oameni specializaţi în acest domeniu, care-ţi pot da o mână de ajutor. Nu ne-au înmânat în maternitate un manaul de parenting, dar putem face rost de sfaturi preţioase de la specialişti. 

Să ne păstrăm ochii deschişi! Să acţionăm cu blândeţe şi înţelegere! Să ne respectăm copiii şi drepturile lor!

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>