Să simţi răsăritul măcar o dată în viaţă

IMG_8087

Iată momentul!

Mă întind pe suprafaţa umedă a nisipului şi-mi spun rugăciunea de dimineaţă. Nu deschid încă ochii, de teamă să nu stric echilibrul perfect din jurul meu. Aud pescăruşi, începându-şi timid ziua şi valurile, care revin de fiecare dată înspre ţărm. Simt în nări mirosul inconfundabil al mării şi pielea mi se face de găină. Mă afund în pătura adusă cu scopul de a mă îmbrăţişa. Căci în această clipă magică, orice alte braţe ar ruina spectacolul. Deschid ochii încet şi zăresc printre gene lumina: leneş, de la orizont, se ridică măreţul astru. E atât de pur şi de puternic, încât îmi vine să plâng.

Sunt singură în această dimensiune, care mă separă de veşnicie. Aici, acum, e tot ce îşi poate dori un om să simtă. Bogăţia care mă înconjoară îmi umple sufletul de serenitate şi pace şi-mi dau seama că am fost creaţi să ne contopim cu natura. Căci din pământ suntem şi în pământ ne vom întoarce.

Trag aer în piept şi-mi afund mâinile reci în pătura albastră. Apoi toate dispar: naşterea mea, familia, prietenii, posesiunile, amintirile, năvalnicul tumult al sufletului meu preţios.

Nu am gânduri, am doar simţiri. Iată adevărata pace, găsită pe o plajă pustie, la răsărit de viaţă…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>