Am scăpat de sindromul cititului excesiv şi m-am reîntors în comunitate

IMG_8404

Povestea vieţii mele sună cam aşa: în urmă cu doi ani m-am trezit din viaţa mea de rahat (cum m-am trezit reprezintă tema altui articol) şi am decis să plonjez în lumea dezvoltării personale. La momentul ăla nu am cunoscut decât calea dezvoltării agresive, adică totul făcut pe repede înainte, pe toate palierele vieţii şi cu foarte mult avânt şi transpiraţie. Aşa că, în ultimii doi ani, am citit munţi de cărţi.

Am început cu autori consacraţi, gen Tony Robbins, Og Mandino, Brian Tracy, Zig Ziglar, Norman Vincent Peale, Dr. David Schwartz, Napoleon Hill, Dale Carnegie, John Maxwell. I-am mâncat pe pâine mult timp. Am descoperit în cărţile lor principiile de bază, oarecum clasice, pe care ne putem construi viaţa. Poate dacă aş fi rămas doar cu lecturile lor, n-aş mai fi avut atât de multe întrebări astăzi. A fost perioada cea mai frumoasă a dezvoltării mele de până acum. Fiind înfometată, însetată, leşinată după cunoaştere, mi se părea că am găsit sensul vieţii, că am descoperit o lume cu totul nouă şi că pot muta munţii din loc. Aceşti autori mi-au cimentat fundaţia şi revin cu drag asupra lor ori de câte ori mi se pare că uit cine sunt şi de ce am aterizat eu pe pământul ăsta.

Pericolul în care mă aflam era evident (dar ascuns pentru mine atunci): citind cărţi doar din sfera motivaţională, eram încărcată cu atât de multă energie şi aveam atât avânt, încât nimic altceva nu conta. Eram un TGV (train de grand vitesse), care alerga pe şine cu motoarele turate la maximum. În paralel, începusem să mă ocup de aspectul meu fizic şi de sănătatea mea. Mergeam la sală de 4 ori pe săptămână, aveam o dietă extraordinară (înca fac aceste chestii şi le voi face pe veci) şi începusem să merg la biserică. Aveam un buget calculat atent şi economiseam bani lunar. Începusem un business în paralel cu jobul, care era configurat să-mi aducă venit pasiv. Eram alertă pe toate planurile. Nimic nu-mi stătea în cale. Nu aveam nicio secundă liberă, iar seara mă culcam la 21:30. Week-end-urile erau rezervate cititului, iar şofatul, curăţenia prin casă ori alergatul pe bandă erau însoţite de audiobook-urile autorilor menţionaţi mai devreme. Pe scurt, mintea mea era absolut non-stop bombardată de informaţii noi şi utile.

Doamne, cât am mai muncit şi cât de mândră sunt şi astăzi.

La un moment dat, vă recunosc: mă săturasem de tot acest program. Nu tu distracţie, nu tu relaxare, nu tu nimic. Dar, având maturitate şi fiind încurajată şi monitorizată de oameni dragi, am depăşit acel prag.

IMG_8399

Următoarea etapă a fost însoţită de alte lecturi fiindcă mi-am dat seama că am nevoie să-mi completez cunoştinţele şi în alte domenii. Aşa că am început să citesc cărţi despre istorie (mai mult despre comunism) pentru a înţelege de ce unii români sunt plini de teamă, suspicioşi, bârfitori, înfometaţi, lipsiţi de iniţiativă şi fără putinţa de a trece prin filtrul gândirii ceea ce văd la televizor. Poate vi se pare incredibil, dar cărţi precum Confesiunile unui cafegiu, Generaţia irosită, precum şi scrierile lui Lucian Boia, ale lui Augustin Buzura m-au ajutat să-mi iubesc aproapele. În cărţile lor am înţeles trauma poporului roman şi cu ajutorul lor am pătruns în mentalul colectiv.

Apoi mai e Gustave le Bon, care m-a învăţat să nu particip la revolte ori mitinguri (dar nu l-am ascultat în ultima perioadă), Harv Eker m-a ajutat să gândesc ca un om bogat şi să mă bucur de succesul tuturor oamenilor avuţi, Robert Kiyosaki m-a iniţiat în domeniul inteligenţei financiare, iar Viktor Frankl mi-a strâns în suflet lacrimi de speranţă şi de sens.

Daniel Goleman, Malcolm Gladwell, Seth Godin, Paul Eckman, Daniel Kahneman m-au crescut inimaginabil de mult. Dacă aş putea, lor le-aş ridica o statuie. Şi nu din banii pe care Gabriela Firea i-a alocat pentru Bucureşti, ci din banii mei.

IMG_8398

E un aspect important pe care aş dori să-l remarc, din dorinţa de a vă ajuta. Trecând prin toate aceste lecturi, mi-am pierdut aproape toţi prietenii şi mi-am îndepărtat familia. M-am crezut mai deşteaptă decât toţi şi am considerat că nimeni din anturajul meu nu mai merită timpul meu. Consideram că aproape niciun om nu-mi aduce valoare şi îl tăiam de pe lista mea. Nu mai petreceam timp cu oamenii. Devenisem izolată în lumea cărţilor mele şi aş fi continuat pe acea cale, fără ezitare, dacă nu m-aş fi trezit într-o zi cu o durere cumplită de creier. Da, durere cumplită de creier. Nu de cap! Simţeam că mi s-au aprins toate circuitele şi aproape că mirosea a creier încins în jurul meu. Eram ca un laptop care cârâie. Hard disk-ul meu era full şi procesa greu orice.

Dar fiind obişnuită să citesc non-stop, am considerat că tot cărţile vor avea un răspuns pentru mine. M-am dus la Cărtureşti (un fel de a doua casă) şi mi l-am cumpărat pe Dalai Lama. Mă gândeam că mă va linişti. Mi se părea că faţa aceea senină de pe copertă mă poate ajuta. N-a fost deloc aşa. În cărţile lui am întâlnit alte teorii, multe dintre ele contradictorii cu cele proaspăt înmagazinate de mine.

Eram nervoasă. Aşa că l-am citit pe Osho. Doamne, omul ăsta chiar mi-a dat lumea peste cap. Am o singură carte a lui, neterminată, de care nu sunt pregătită încă să mă reapropii. Apoi m-am apucat de cărţi de psihologie ca să înţeleg ce căcat au creierii mei înguşti şi de ce nu pot procesa toate informaţiile, de ce am mai multe întrebări acum, de ce nu-mi găsesc calea, de ce mă domină atâtea gânduri şi de ce sunt instabilă. Fraţilor, ăla a fost sfârşitul. Dacă te apuci de cărţi de psihologie după ce ai citit cărţi motivaţionale, ai pus-o. Cărţile astea de psihologie te duc în trecut, pe când celelalte te duc în viitor. Unde aş fi putut găsi adevărul? De parcă adevărul ar exista tradus undeva.

Şi atunci o voce din capul meu (că tot capul meu mă salvează, că e puternic şi deştept – am încheiat propria laudă) mi-a şoptit că adevărul e în PREZENT! Da, e necesar să înţelegi trecutul, e şi mai important să faci planuri, obiective, business planuri pentru viitor, dar dacă uiţi de prezent, te ratezi ca om. Dacă eşti permanent într-o fugă spre ceva, spre nu ştiu care obiectiv, fără să mai simţi beatitudinea clipei, te-ai dus pe copcă.

Aşadar, azi sunt în punctul în care am decis să citesc ceva mai puţin şi să las toate informaţiile acumulate să se sedimenteze. Să filtreze capul meu, de unul singur, ce informaţie e utilă pentru mine. Am nevoie de reconectare cu oamenii, de aplicare a tot ceea ce am citit, de experimentat chestii. Am nevoie să am un creier aerisit şi o inimă plină. Am nevoie să stau de vorbă cu mama despre ce a mai gătit, despre ce haine mai vrea să dea la săraci, despre ce sport face fii-miu. Am nevoie să ascult lamentările şi dramele altora, nu ca să-mi validez propria fericire, ci să pot învăţa iubirea. Căci fără iubire, în zadar acumulezi cunoştinţe, bogăţii, titluri, diplome. Presupun că iubirea a izvorât în mine în urma acestui proces sinuos de aplecare asupra cărţilor, care mi-au salvat viaţa. Ele vor ocupa întotdeauna unul dintre cele mai importante locuri în viaţa mea, dar acum ştiu că oamenii sunt cei mai importanţi. Că valoarea pe care o aduc în lume nu constă în miile de pagini citite, ci în însăşi experimentarea rândurilor filtrate şi asumate, în mijlocul oamenilor.

Fiecare are procesul său de creştere, iar al meu a fost intens, alergat, ca un concurs de viteză. Acum am ajuns la maturitatea maratonului, trăind prezentul în lumina cărţilor citite. Am scăpat de sindromul cititului excesiv şi m-am reîntors în comunitate, unde, observ că unii oameni au rămas la fel, iar alţii au evoluat şi ei. Viaţa curge acum lin, relaxându-şi cursul şi îndreptându-se echilibrat spre alte trepte. Niciodată cursul ei nu va mai fi la fel de tumultos ca în aceşti ultimi doi ani, dar cu siguranţă frumuseţea ei îmi va domina clipele şi-mi va împrospăta perpetuu existenţa.

IMG_8405

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>