Ce să aleg pentru copilul meu? Bunici, dădacă, after-school ori singur acasă?

img_5296

 

Fii-miu a mers de când e şcolar la un after-school de stat. Acum, în prima zi de şcoală, în clasa a patra, s-au trezit directorii să ne anunţe că acesta s-a desfiinţat. Adică nu mai există program până  la 17:30 şi nu mai costă totul 500 lei. Era bun sistemul lor şi nu m-aş fi gândit că va da fail total, punându-mă în dificultate.

În astfel de cazuri, ce opţiuni avem noi,  părinţii cu joburi, din România?

  1. Să ne lăsăm copilul cu bunicii. O variantă superbă, dacă bunicii sunt la pensie, dacă locuiesc aproape şi dacă sunt de acord. Avantajele sunt două: costuri aproape zero şi siguranţa copilului. Dezavantaje sunt câteva, dar vreau să pun accent pe unul singur: bunicii, în general, aparţin unei generaţii mult prea îndepărtate şi nu vor fi capabili să ne educe copilul pentru a face faţă provocărilor vieţii. Ei îl vor hrăni relativ bine, îl vor supraveghea, dar nu vor scoate din el ceea ce ne-am dori.
  1. Să ne lăsăm copilul cu dădaca. Şi unde să găsim dădaca? Pe bune, dacă stau să mă gândesc, ar fi un business de succes să deţin o fabrică de dădace. Ce calităţi ar trebui să aibă, câţi bani să-i dau şi câtă încredere să am în ea? Acestea sunt doar câteva întrebări care ne macină minţile obosite. Probabil că dădaca ideală ar trebui să gătească, să facă ordine, să facă temele şi toate astea la un preţ mai mic decât la after-school. Dar ce femeie în regulă ar accepta să facă toate astea primind la schimb vreo 800 de lei? Întreb şi eu retoric, fără fiţe, ci doar cu sinceritate uşor disperată.
  1. Să-l lăsăm la after-school. Am auzit, prin intermediul mass-media, bineînţeles, că statul român pune la dispoziţie programul şcoală după şcoală. M-am bucurat, însă am ajuns repede la concluzia că acest program are caracteristici de fantomă: ştii că există, dar nu o poţi vedea. Ce şcoli beneficiază de un astfel de program şi care sunt condiţiile? Există ceva bine pus la punct ori e ceva doar pus pe hârtie, în stil specific românesc? În lipsa unor răspunsuri corecte, mă rezum la after-school-urile private, care costă mult, dar oferă condiţii bune. Totuşi, copilul stă prea mult într-o instituţie şi s-ar putea să simtă nevoia acută de libertate. Mai mult, intervine o rutină şi o lehamite de tot ce înseamnă şcoală.
  1. Să-l lăsăm singur acasă. Mi se pare cea mai mare provocare la care e supus un părinte în acest context. Alegerea de a-l lăsa singur vine cu o mulţime de responsabilităţi: în primul rând, e necesar să ai încredere în copilul tău (iar pentru asta trebuie să ai încredere în tine, dar asta e cu totul altă discuţie), apoi – trebuie să îl înveţi drumul de la şcoală până acasă, trebuie să-i pregăteşti masa de prânz cu o zi înainte şi să ştii că o va încălzi singur, trebui să îl verifici din când în când să te asiguri că e totul în regulă, iar când ajungi acasă trebuie să treci prin toate temele lui şi eventual să-l ajuţi să înveţe poeziile cretine de la şcoală. Nu pui la socoteală că vei găsi casa vraişte ori că stai într-un oarecare (ca să nu zic continuu) stres la job, ştiindu-ţi copilul singur. În concluzie, doar mamele foarte curajose vor opta pentru această ultimă opţiune, care cere mult calm, răbdare, încredere, dar care are drept rezultat creşterea independenţei copilului.

Ce voi alege aşadar pentru copilul meu? Siguranţa din casa bunicilor, ieftineala dădacei, confortul unui after-school ori independenţa de acasă?

Aştept sfaturile voastre aici în privat ori pe adresa contact@femeiaputernica.ro

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>