Poți redeschide o inimă închisă?

 

coachella-festival-fringe-style-4

Mi se pare că am trăit mulți ani pe acest pământ… Deși am doar 29 de ani, simt povara zilelor negre, simt extazul atâtor clipe, resimt cicatricile care sângerează din ce în ce mai timid, simt coborârea în infern și avântul spre cer, ca și cum ieri m-am întors de acolo, simt cum m-am născut în septembrie, la 5 a.m., simt încă gustul iaurtului de fructe și a primului sărut din clasa a cincea, simt îmbrățișarea monotonă și forțată, la fel cum simt nopțile lungi de dragoste adevărată (sau nu), îmi simt bebelușul în pântec și primele lui lovituri, simt cănile sparte la nervi și serenitatea de pe malul mării, simt orice atingere, orice zâmbet, simt declarațiile de amor și pe cele de ură, simt deopotrivă fericirea și tristețea ca și cum au creat front comun în a mă metamorfoza în ceea ce sunt astăzi: o femeie puternică!

Nu uit nimic. Nici praful de pe marginea inimii, nici zborul frânt înainte de vreme, nici umbrele din noapte, nici genunchii zdrobiți de dor. Și fiindcă port în mine blestemul neuitării, pot afirma onest și categoric: Vai de cei care reușesc să-mi închidă inima vreodată! Fiindcă din acel moment, ei au încetat să mai existe!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>